Eram acum trei zile la mare, intr-o statiune de pe litoralul Adriaticei si priveam femeile care defilau prin fata mea, pe principala strada intesata cu magazine, baruri, hoteluri, pizzerii, restaurante, gelaterii si sali de jocuri mecanice.
Cautam in furnicarul de femei pe cele mai frumoase, dar cautarea mea se dovedea cam zadarnica.
Numai urate.
Cel putin la prima vedere.
Gustul pentru frumusetea feminina de formeaza la noi barbatii in timp si e influentat de mediul in care traim; tara, familie, societate, anturaj, cultura.
Probabil italienii le vad frumoase pe italience.
Sau ele asa se vad. Nemtii la fel pe nemtoaice, pentru ca erau si foarte
multe nemtoaice.
Si nordice din belsug.
Nemtii, austiecii si cei din tarile nordice, prefera Italia pentru bucataria ei.
Francezi nu prea am vazut pe litoral in schimb sunt foarte multi la Venetia, Roma, Napoli, in general in locurile de vizitat si nu de servit masa ori facut plaja.
Bucataria franceza e cel putin la fel de variata ca si cea italiana.
Spuneam ca nu am vazut frumoase.
Cand privesti un ansamblu format din mai multe componente, iti faci o imagine de ansamblu iar eu initial acea imagine o aveam.
Apoi am inceput sa privesc ansamblul mai atent si sa ma uit la cate o femeie oarecare.
Usor usor incepea si frumusetea sa apara. Un nas frumos, niste ochi ucigatori, un par ca matasea ori niste picioare superbe. Tot felul de amanunte care-mi scapau cand priveam "de la distanta" acel spectacol.
Ma minunam ca de unde pana acum nu vedeam femei frumoase, acum frumusetea era la tot pasul; un zambet, o privire, o voce, niste degete frumoase sau un mers fermecator...
Si parfumul lor, care venea ca o lumina potrivita la crearea unei picturi.
Aproape inserandu-se deja, vedeam tinute elegante ce se indreptau gratios spre vreun restaurant impreuna cu femeile pe care le acopereau, dar vedeam si fuste de plaja cu bluze subtiri si simple purtate cu la fel de multe gratie de catre cele ce abia acum plecau de pe plaja.
Era ceva ciudat.
Frumusete la tot pasul si totusi ochiul meu nu era incantat asa cum era obisnuit el cu frumusetea feminina.
Citeam undeva ca si frumusetea e tot o chestiune riguroasa, matematica, astfel incat trebuie sa fie o anumita distanta intre ochi sau nasul sa aiba o anumita marime, buzele la fel, iar creierul nostru proceseaza toate aceste data fara ca noi sa avem vreo influenta asupra calculelor, si pune rezolutia: e frumoasa. Sau nu e frumoasa.
Vorbesc doar despre frumusetea fizica si doar despre cea remarcata la prima vedere pentru ca in timp anumiti factori ne mai ajusteaza perceptia frumusetii unei persoane si o vedem cu mai multa ingaduinta dupa ce o cunoastem.
Eram intr-un magazin si tot continuand studiul meu imi apare o pereche in raza vizuala.
El elegant inalt si bine facut. Atat am remercat pentru ca nu el era subiectul.
Ea, inalta (nu e un criteriu de frumusete asta insa asa s-a nimerit aici) corp perfect, picioare lungi, par tuns modern, maini frumoase, parfum bun ( nu stiu de care dar era bun, asta stiu) o rochie facuta special pentru acel corp, pantofi eleganti... si foarte frumoasa la chip.
Nu am studiat-o in detaliu ca si asa mi se parea ca abuzasem dar era frumoasa foc.
Cand deja imi pierdusem orice speranta de a intalni in oceanul asta de femei una frumoasa din cap pana in picioare, iata ca norocul imi surade aducandu-mi una perfecta.
Vocea ei calda imi rupse firul ganduriler cand se adresa barbatului de langa ea:
-Șe zâși amore, îi bunî aiasta pientru mama?
Eram si satisfacut si mandru.
Se pare ca cel putin europencele ar trebui sa se incline in fata frumusetii femeilor noastre.
